Se găsește pe net articol semnat de Eliade în septembrie 1937, publicat in Vremea, și intitulat ”Piloții orbi”. Nimic special în acest articol, o mostră de antisemitism si xenofobie cum se pot găsi multe altele. Fraze alarmiste, argumente care nu stau în picioare, și mai ales multe falsuri. Un pai pe focul care a dus la Holocaustul versiune ro.
Iată ce scrie Eliade: ”Cred că suntem singura țară din lume care respectă tratatele minorităților, încurajând orice cucerire de-a lor, preamărindu-le cultura și ajutându-le să-și creeze un stat în stat.” Despre politicienii vremii spune Eliade că ”nu văd șuvoaiele slave scurgându-se din sat în sat, cucerind pas cu pas tot mai mult pãmânt românesc; nu aud vaietele claselor care se sting, burghezia și meseriile care dispar lãsând locul altor neamuri… Nu simt cã s-au schimbat unele lucruri în această țară, care pe alocuri nici nu mai pare românească.” ”Iar dacă le spui cã pe Bucegi nu mai auzi româneste, că în Maramureș, Bucovina si Basarabia se vorbeste idiș, că pier satele românești, că se schimbă fața orașelor - ei te socotesc în slujba nemților [adică a Naziștilor, n.mea]” Și așa mai departe.
Vreau aici să prezint niște date, ușor de găsit pe net, și care demonstrază că Eliade bate câmpii. Astfel, statisticile arată că în Basarabia populatia evreiască era în plină scădere demografică în momentul în care Eliade își scria articolul. Deci lucrurile stau exact invers decât le prezintă el. Așa cum aflăm de aici, la 1900 evreii constituiau 11,5% din totalul populației, la 1930 era doar 7,15%. În toată România Mare erau 756.930 de evrei la 1930, iar în 2002 abia se numărau 6.179 (vezi aici). Rămân deci în România sun 1% din câți evrei erau cândva. Practic putem să spunem că a dispărut minoritatea evreiască din România. Exact opusul a ceea ce trâmbița Eliade mai departe în articol, că se colonizează țara cu evrei. Din contră, prin strădania lui și a celor pe care i-a educat, evreii au fost exterminați, asimilați, deportați, și în cel mai bun caz invitați să plece, sau vânduți de către Ceușescu. A mai rămas ceva totuși, ceva ce ne amintește că pe la noi au fost cândva evrei. Și anume anitsemitismul. Chiar dacă nu mai sunt evrei, e plin internetul de teorii despre cum evreii conduc țara umbră. Exemple edificatoare sunt menționate de Radu Ioanid aici, incluzând antisemitism practicat sau tolerat de oficialități.
Să revenim la statistici. În Romania anului 1918 minoritățile reprezentau 36% din populație, procentajul scăzând la 28,1% în 1930. Departe de a fi sufocată țata de străini, așa cum alarmează Eliade, proncentul minorităților se reducea constant. Și a continuat să se reducă de-a lungul întregului secol trecut. Conform recensamântului din 2002 (vezi aici), doar 10,5% din populația României e de alta etnie decat cea română. Iată și niște date culese de Lucian Boia din diverse surse: ”In Dobrogea, la 1880, populatia romaneasca nu depasea 28% din total; la recensamantul din 1930, ponderea romanilor dobrogeni se ridicase la 65% (fara a socoti Cadrilaterul, predominant neromanesc) [...]. In Transilvania [...] potrivit recensamantului din 1910, romanii erau cotati cu 53,8%, maghiarii cu 31,6%, iar germanii cu 10,8%. In 1930, romanii progresasera la 57,8%, in 1956 la 65%, pentru a ajunge in prezent, dupa datele recensamantului din 1992, la 73,6%.” (Lucian Boia, Istorie si mit..., p.357) Iar in ceea ce priveste orașele, istoricul notează: ”A disparut orasul cosmopolit, atat de caracteristic spațiului romanesc. La 1895, din cei 10.419 locuitori ai Constantei, 2.519 erau romani, 2.460 greci, 1.060 bulgari, 2.020 turci si tatari, 855 evrei etc. Astazi, romanii reprezinta 93% din populatia orasului. La celalalt capat al tarii, Timișoara reprezenta, la 1930, urmatoarea structura demografica: germani - 30%, maghiari - 30%, romani - 26,5%... Astăzi, 82% dintre timișoreni sunt români.” (idem) Sursele originale ale informației le găsiți in cartea lui Boia.
Deci Eliade nu are dreptate, minoritățile etnice au fost într-o permanentă scădere demografică cel puțin de la formarea României Mari. Și totuși minciunile lui Eliade aveau, și continuă să aibă audiență. Chiar dacă ideile legionare s-au dovedit criminale în trecut, ele continuă să aibă aderență la un public care refuză să privească istoria în față, din comoditatea de a nu trebui să-și revizuiască opiniile. Piața nu duce in mod automat la succesul adevărului, ci la succesul celui care vinde cel mai bine. Iar ceea ce se vinde bine la un public larg în România nu e tocmai adevărul istoric, ci înfrumusețarea lui după gusturile fiecăruia. Degeaba există specialiști și studii, căci indivizi cu gura mare fac raiting la televizor aruncând în derizoriu orice concluzie solid demonstrată, propunând ăn schimb vreo anectodă pe care au auzit-o la o bere. Și care în ochii lor arată că nu a fost nici Holocaust, nici discriminare. Ei știu că audiența lui Eliade nu a dispărut. Astăzi o vedem extaziindu-se după glumițele lui Dan Puric. Aceleași idei, aceleași minciuni, aceleași anectode.
Iată un video din puținele care se pot găsi pe net despre Holocaustul în România:
